Introspectie...
sau regasire ?...
Mi-am pus intotdeauna intrebari lagate ce as putea face mai bine si mai eficient pentru a-mi armoniza lumea interioara cu cea exterioara. Obisnuiam destul de des sa fug de realitate, sperand ca va fi mai usor sa ma confrut cu durearea pricinuita de sentimentul de neadecvare si cel de nepotrivire pe care il aveam in anumite cercuri de prieteni. Desi lumea ma aprecia, eu tot aveam senzatia ca vin de pe alta planeta. Era frustrant si greu de suportat. Faceam eforturi mari ca sa ma conving ca nu eu sunt de vina. Primul gand era legat de faptul ca eu sunt o singura persoana si restul, bineinteles erau mai multe persoane care, de cele mai multe ori spuneau aproape acelasi lucru.
In acele perioade ma retrageam in lumea mea si incercam sa analizez faptele. Imi accesam logica si spiritul de analiza, ma focusam pe problema si intr-un final, gaseam solutia. Am incercat de multe ori acasta schema si nu am realizat ca, in timp, am ajuns sa ma comport ca un barbat, lucru care era totalmente in detrimentul feminitatii mele. Brusc, am realizat ca retragandu-ma in lumea mea, esuam in manifestarea si comunicarea sentimentelor pe care le aveam. Ma auto-blocam, de fapt. Prietenele nu ma mai intelegeau, iar barbatii se intrebau ce caut eu in lumea lor...Ma pierdeam pe mine prin pierderea feminitatii !
Asa am ajuns sa-mi spun stop gandirii logice si sa las inima sa se manifeste din plin. Sa nu va imaginati ca a fost usor sau a fost rapid...In nici un caz !
Dar aceasta voi povesti intr-o alta notita. Pana atunci ma bucur de regasirea feminitatii, in fiecare meoment...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu