Sa ne construim feminiatea...

Retragerea intr-o lume interioara este buna uneori, dar te poate incurca, destul de mult, daca nu iesi din cand in cand si sa te ancorezi in realitate. Un prieten iti poate oferi un feed-back care sa te motiveze sa mergi mai departe.
Si sa nu credeti ca imediat ce am scris articolul, m-am trezit peste noapte, feminina ! Chiar nu s-a intamplat asta !
Ci, pur si simplu am identificat o problema care ma framanta ... Apoi m-am intrebat ce as putea face, eu pentru mine, sa ma simt mai feminina ?! Cum as putea actiona ?
Si am ales urmatoarele lucruri : - sa fac masaj saptamanal ;
- sa merg, cu regularitate la coafor;
- sa-mi fac manichiura si pedichiura regulat
Si asta nu pentru ca nu le-as fi facut pana acum, dar le priveam ca pe o obligatie si nu ca pe un DAR pe care mi-l fac si de care este normal sa ma bucur !
Ghiciti ce mi s-a intamplat : m-am vazut cu alti ochi, am inteles ca merit aceste daruri si m-am simtit valorizata. Si asta nu este totul...

Introspectie

Sa ne cunoastem...

Cine suntem ?
Ce ne place ?
Ce dorim?
CE FACEM pentru a realiza ceea ce ne dorim, cum ne place si ca SA FIM CEEA CE SUNTEM ?

Iata cateva dintre intrebarile pe care, poate, ni le-am pus la un moment dat. In iuresul vietii cotidiene, parca nu mai avem timp pentru noi. Facem multe, pentru altii, dar pentru noi ce facem? Cat timp ne acordam zilnic pentru a sta de vorba cu noi insine? Pentru a ne asculta monologul interior...Pentru a creea legatura cu SINELE nostru...Pentru a descoperi cine suntem cu adevarat, ce ne place, ce ne dorim si care sunt sentimentele noastre.
S-a vorbit foarte mult despre comunicare. Noi, oamenii avem mare nevoie de a comunica verbal si non-verbal. De cele mai multe ori o facem, spunem noi, CONSTIENT. Dar oare poate cineva sa cuantifice cat anume comunicam constient si cat INCONSTIENT ? Si asta nu pentru ca s-ar fi facut studii in acest domeniu, ci pentru ca suntem UNICI si IREPETABILI. Nu suntem sablonati la nastere, ci pe parcursul vietii adoptam sabloanele parintilor, ca apoi sa le mai cizelam in viata, ca adult. Cautam mult sa ne gasim un loc: in familie, la scoala si apoi la munca - cu colegii si, nu in ultimul rand, in viata privata - cu partenerul de cuplu si cu prietenii.

vacanta cu noi insine....

Ganduri de vacanta

Important, cel putin pentru mine, este ca sa-mi tin mintea ocupata cu tot felul de activitati benefice mie. Cu alte cuvinte, daca vad ca ma cuprinde exaltarea in asteptarile pe care le dezvolt in legatura cu un proiect, atunci incerc sa pun frana; e foarte simplu, spui STOP si te focusezi pe o alta activitate. Ca ulterior sa revin asupra proiectului si sa il privesc cu alti ochi. De obicei functioneaza, dar uneori...
Asa s-a intamplat si cu mult asteptata vacanta la Gura Portitei. Numai gandul ca se ajunge numai pe apa in aceasta locatie, m-a facut sa imi imaginez un taram mirific, exotic plin de neprevazut si extrem de incitant. STOP mi-am spus, de mai multe ori, dar se pare ca nu prea a functionat, pentru ca am plecat inspre aceasta destinatie plina de sperante. Acum incerc sa le definesc, dar chiar intampin greutati. N-as putea spune cu siguranta ca este vorba despre trairea unui extaz al imaginilor sau despre o posibilitate concreta de a ma manifesta artistic. CLAR , aveam asteptari, dar nu le puteam concretiza !
Si care a fost rezultatul ?!
Chiar am avut parte de un banal concediu din punct de vedere social (nu al socializarii), dar a fost unul, extrem de benefic, din punct de vedere spiritual. LINISTEA si non-aglomeratia sociala m-au deconectat si m-au relexat. In schimb evenimente de tip pur romanesc, si anume FURTUL de echipamente pescaresti din curte, m-au adus cu picioarele pe pamant si mi-am pus vesnica intrebare (pe care multi roamani si-o pun) si anume: DE CE DUMNEZEU NU EXISTA RESPECT PENTRU MUNCA SI EFORTUL ALTORA ?
Cred si sper din tot sufletul ca se va transforma dintr-o intrebare retorica intr-una reala, in directa legatura cu sufletul fiecaruia dintra noi.
Altfel se spune despre romani ca sunt o natie de oameni primitori , binevoitori si destul de amabili...
Oare fiecare crede acest lucru in adancul sufetului ?
Pentru ca tot raul care se intampla astazi aici este o suma de mici, dar multe, rautati pe care cu inima usoara le spunem despre unul sau altul care ne deranjeaza intr-un moment sau altul.
Cred ca poate ar fi mai bine sa spunem STOP acestor rautati care ne pot invada mintea si chiar sufletul si sa ne gandim : OARE ce va CREDE sau cum se va simti in momentul in care va auzi sau va simti pe propria piele o mica, inofensiva rautate, doar ca o gluma...
Ca doar, ce DUMNEZEU, avem sau nu SIMTUL UMORULUI !... Dar oare ce inseamna acest simt al umorului pentru fiecare !...